Duminici salvatoare de păcat

Colindul amintirii mele

 

Cînd vine, blînd, Crăciunul

În casa tuturor,

De Dumnezeu, Preabunul,

Și mama mea mi-i dor.

 

Atunci  Iubirea cîntă,

Ne lasă-un vis sub brad

Și de la vorba sfîntă

Se face-n casă cald.

 

Ce fericită-i lumea,

În care-am fost copii,

Iar Iosif și Maria

Ne-aduceau bucurii.

 

De taine-ncărcat pomul

Era, mama apoi

Ni-l dăruia pe Domnul,

Să nu fim triști și goi.

 

Azi mama-i sub toloace,

Domnu-i în cer sublim,

Dar, blînzi, se vor întoarce

În noi ca-n Vifalim.

 

Să nu mai contenească

Ninsoarea la ferești

Și-n ie-mpărătească,

Iisus, să te ivești.

 

Să așteptăm din stele

Colindători la geam,

Ce-mi vor aduce mama

Și pruncul ce eram.

 

Colind

 

 

Va ninge în curînd și-o fi mai bun

Fiece om, c-așa e dat să fie.

E seara cînd răsare Moș Crăciun

Și intră-n noi cîte-o copilărie.

 

Îngeri frumoși fac ghidușii și cîntă,

Și-acum, la ora fulgilor-stăpîni,

Simt cum renaște, unică și sfîntă,

Speranța luminată în români.

 

Și urcă-n orice om duh de vecie

Și Domnul nostru se va naște-n Cer

Și pe pămînt, în haine de mister,

 

Cu flori în mîini și cu dalbă chichie,

Vine s-anunțe de la geamul lunii

Că se amînă tot prăpădul lumii.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*