Din gura satului basarabean: Bordeiul dintre cătini

L-am văzut pentru prima dată cum își adăpa caii la fântâna lui Radu de lângă Pădurea Jidăucii. Caii nu erau ai lui. Erau ai colhozului ”Steagul Roșu”.  Căruța semăna mai mult a haraba. Încăpeau în ea tocmai șapte barele a câte 200 litri de motorină, cărate tocmai de la SMT (stația de mașini și tractoare) din Budești.

După ce își adăpa caii din uluce scobite în piatră de Mășcăuți, lua mârțoagele de dârlogi și cotea la stânga spre brigada de tractoriști, care era în imediată apropiere de casa lui din Otăvasca. Era un cătun din vreo șapte case, mai sus de Valea Raiului, unde se oploșise familiile Plugaru, Bulai și Surchicean. Cărăușul nostru, Ion Surchicean, își avea casa mai la vale de aleea de peri, la vreo aruncătură de băț de fântâna lui Bulai,  cu apă în față, care și în verile cu secetă, răbufnea peste ciolac și se șiroia la vale spre fântâna Revegăi din șesul ce ducea spre Humuleștii Noi, sat care o habă de vreme a purtat un nume impropriu—Maloharuzino,  în cinstea contelui rus Haruzin, împroprietărit de țar cu câteva sute de hectare și vreo cinci sate de șerbi. Dar despre asta Ion Sudrchicean habar nu avea. El își ducea zilele în voie bună, pentru că își pusese copiii la cale și avea o slujbă cât de cât plătită.  Venea în sat numai când își ridica pensia de la poștă. Atunci își cumpăra sare, chibrituri și neapărat câteva cartușe de țigări ”Nistru”, de care fumau veteranii de război, deprinși cu înecăcioasa mahorcă. Era un fumător înveterat. Avea degetele mai galbene ca o holdă și mustățile mereu pârlite. La anii lui mai putea încă să apuce de oiște  carul încărcat și să-l mute cu ușurință dintr-un loc în altul. De-atâta nici tâlhari de drumul mare din Ciocana Nouă nu au îndrăznit niciodată să-i spargă casa  sau să-i fure orătăniile care scurmau în voie prin coclauri. Doar vulpile aveau bilet de voie, pentru că din vreme în vreme erau prinse de gulerul paltonului din stofă bună al soției Surchiceanului.

Casa lui nu era arătoasă. Avea o tindă și două odăi și multă răcoare ce venea de la perii ce o împrejmuiau. După ce au fost strămutate satele cu mai multe case ca Movileni și Valea Raiului ,s-a ajuns și la minuscula Otăvască din Dealul Hitului. Oamenii nu vroiau să se mute în Colonița,( care era deja conectată și la curent electric de la Dubăsari și avea în centru și un difuzor cât pălăria lui Hrușciov), nici în ruptul capului. Cătunul Otăvasca se menținea la locul lui datorită meritelor eroice ale lui Ion Surchicean. El era unul dintre puținii despre care istoricul Ermuratschi a scris în Istoria RSSM  despre faptele lui eroice. Și pe bună dreptate. Ion Surchcean a ajuns până la Berlin cu cei doi feciori ai săi, care s-au pierdut sub ochii lui cu o zi înainte de capitularea nemților. În acele lupte Ion Surchicean a fost grav rănit și a fost internat într-un spital militar, unde și-a revenit la vreo două luni după încetarea războiului. Ajuns în Otăvasca lui nici nu bănuia că a fost decorat cu ordinul SLAVA. Ordinul acesta a salvat de multe ori pierea Otăvascăi de pe hartă.

Când s-au împlinit 25 de ani de la terminarea războiului, Ion Surchicean a fost chemat la comisariatul militar din Criuleni și i-au arătat un morman de lemne, uși și ferestre. Casă finlandeză se numea.  Era de ajuns s-o închegi și trăiește,omule, fericit până la adânci bătrânețe. iar bătrânețile lui erau pe prichiciul prispei.

S-a dus el la bordeiul său de la aria colhozului, unde de câțiva ani era paznic de noapte, s-a zbuciumat până pe la geana zorilor și fără să mai treacă pe acasă, s-a dus la raion și a cerut să i se dea un loc de casă lângă Pavel Ciurea, un alt strămutat din Movileni. Și până în toamnă s-a mutat în casă nouă, locuind în bună înțelegere cu Hartina lui.

Se mai ducea din când în când să-și vadă bordeiul dintre cătini, pentru că acolo avea fotografiile feciorilor pierduți în marea bătălie și putea fuma în prezența lor ”samosad”, un tutun tare de care i se făcea mai ușor la inimă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*