Cazul Geoană, democraţia şi cucuta!

În opinia mea, presa nu trebuie să fie nici de partea Opoziţiei, nici de partea Puterii, ci să reflecte, cât mai fidel, realitatea, în special acea realitate care interesează poporul. Acum, nici presa nu ştie exact ce interesează poporul, dar, prin studii sociologice, prin sondaje sau pur şi simplu prin numărul de accesări ale articolelor din presa online, s-a constatat că poporul este foarte interesat de bani, de sex, de violenţă, de scandal, de politică, de sport, de faptul divers senzaţional. La urmă de tot stau cultura şi religia.
Din această perspectivă, subiectul Mircea Geoană, în sine, nu este un subiect de mare interes. Totuşi, având în vedere că în jurul lui Mircea Geoană s-a născut o confruntare cu declaraţii războinice, cazul îl putem trece la capitolul scandal sau chiar violenţă. Şi nici despre violenţă nu e cazul să vorbim decât dacă din aceasta avem ceva de învăţat.
Ce putem învăţa din cazul Geoană? Să luăm mai întâi datele esenţiale: Geoană l-a înlăturat pe Ion Iliescu de la conducerea PSD, a pierdut în mod lamentabil confruntarea cu Băsescu pentru preşedinţia României, a fost înlăturat de la conducerea PSD de către Victor Ponta. Geoană este al doilea om în stat şi, ratând pe puţin cea mai mare funcţie în stat, cea de preşedinte, nu se poate împăca cu ideea că este un looser (în traducere aproximativă – un ratat) şi mai are visuri de mărire. Şi, în sfârşit, ultimul element, aparent minor, şi totuşi esenţial în ecuaţie, este că Victor Ponta nu poate să-l sufere pe Geoană. Şi invers. Cei doi nu-şi vorbesc decât prin intermediari sau prin comunicate. În aceste condiţii, statutul partidului (al PSD) nu mai are nicio relevanţă. Nu mai are importanţă nici faptul că PSD va pierde şefia Senatului. Duşmănia celor doi este de neîmpăcat şi Ponta, care este mai şef decât Geoană, trebuia să scape de el. Deci, a propus excluderea lui Geoană din partid, iar partidul, într-o primă instanţă, în Comisia de Etică, a votat pentru propunerea lui Ponta. Iliescu şi Năstase, lideri de opinie importanţi în PSD, care iniţial şi-au exprimat unele rezerve faţă excluderea lui Geoană, s-au dat de partea celui mai bine situat în partid. Mai ales că Iliescu nu poate să nu se bucure de mazilirea celui care l-a înlăturat pe el de la conducere, că şi el e om, şi pe el îl doare. Scurt pe doi, Geoană va fi dat afară din partid şi PSD-ul va pierde conducerea Senatului.
Ziceam că încercăm să învăţăm ceva din această întâmplare. Învăţătura e simplă şi e veche de când lumea: democraţia înseamnă dictatura majorităţii, ceea ce s-a văzut şi la condamnarea la moarte a lui Socrate, de către 500 de juraţi aleşi din popor. (Nu că Geoană ar fi un Socrate, era doar un exemplu).
Mai menţionăm faptul că Geoană, spre deosebire de Socrate, refuză să bea cucuta. El refuză să accepte sentinţa şi mai zvâcneşte dintr-un picior, aşa că cel mai probabil va fi executat de următoarea instanţă a partidului. Tot ca o diferenţă, mai remarcăm faptul că lui Geoană nici nu i s-a permis să se apere în faţa tribunalului care l-a judecat. Observăm că, pentru a obţine majoritatea, liderii investiţi cu putere de către majoritate manipulează alegătorii, pentru a-şi consolida puterea, iar indivizii se dau de partea celui investit cu putere.
Prin urmare, din cazul Geoană învăţăm ceva ce ştiam de mult. Dar nu e rău să ne reamintim. Să ştim ce fac, cum fac, cum se comportă cei care ne conduc. În cazul de faţă este vorba despre o situaţie dintr-un partid de opoziţie, dar să nu ne închipuim că în celelalte partide este altfel. Evident, de aceşti oameni depinde, în foarte mare măsură, soarta ţării, bugetul, salariile, învăţământul, sănătatea, investiţiile, modernizarea României.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*