Unde este vocea poporului?

Avantajul sistemului republican e că poţi schimba preşedinţii jucători, în comparaţie cu Monarhia, căreia ori i te supui, ori o ştergi din ţară dacă nu-ţi place. De aceea, propaganda făcută fostului rege e totuși de neînţeles. Cercetaţi istoria şi nu doar sursele româneşti! Nu vă luaţi după memoriile ex-regelui, ale „prinţeselor”, ale foştilor sau actualilor regalişti! Şi aceştia se contrazic între ei în legătură cu modul în care s-au petrecut lucrurile în istorie. M-am documentat şi am aflat că familia regală a flirtat binişor cu sovieticii, de notorietate fiind porecla „mătuşile roşii” dată mătuşilor Elisabeta şi Ileana de Habsburg, pentru colaborarea fructuoasă pe care au avut-o cu ruşii. Poate domnul Mihai îşi mai aminteşte despre grecoaica, Dodo Chrisolegos (căreia, după cum susţin unii, îi plăceau, în egală măsură, dolarii, rublele şi chiar mărcile Celui de-al Treilea Reich) – foarte „apropiată” lui, şi protejata cominternistei Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn). Lucrurile acestea au fost consemnate în The New York Times şi Washington Post. Mihai şi mai cum este numele lui? Doar Mihai şi atît? Noi românii avem nume şi prenume. Faptul ca el nu recunoaşte nimic din erorile făcute, nu înseamnă că altul este adevărul. Pe cine vor să îmbrobodească adulatorii casei regale? N-au nici drept, nici competenţă să stabilească judecăţi de valoare în funcţie de ce le convine să declare, sau ce anume trebuie să ştie poporul despre fostul monarh. Tot ceea ce s-a scris în presa străină, ceea ce încă se mai descoperă din documentele de arhivă ale perioadei respective, ieşite la iveală, vin să infirme declaraţiile regelui virtual. Probabil a venit bilet la ordin, economiştii cunosc termenul, ca ziariştii să-l scoată erou şi nevinovat în faţa istoriei. N-a avut nici calitate, nici merite pe scena ţării. A dorit să plece din România, şi-a negociat plecarea şi a reuşit. Oare toţi istoricii occidentali mint şi dintr-o dată presa aservită spune adevărul? La ce ar servi monarhia? A!, să fie servită de poporul acesta stors la maxim de asupritorii capitalişti contemporani! Domnilor ziarişti şi adulatori prăfuiţi, ne lăsaţi cu lozincile astea? Sînteţi de plîns pînă în măduva oaselor!
Fostul rege va rămîne ceea ce a fost toată viaţa lui. O piesă de muzeu pe un raft anonim. M-am săturat de „istoria revăzută şi adăugită” pe care ne-o propun noii Rolleri promonarhişti, denaturînd adevărul istoric în folosul propriu şi al celor pe care-i idolatrizează. Între monarhiştii de azi şi bolşevicii de ieri nu este vreo diferenţă. Nimeni nu poate spăla nici memoria şi nici istoria! Un circ în plus, unul inutil, despre un personaj care încă mai crede în steaua lui Lenin. Şi apoi, despre care rege vorbiţi, conaşilor? România e Republică, nu regat. Fascinaţia pentru spectacole opulente, cum au fost cele dedicate regelui, i-a costat tot pe sărmanii români. E criză în vatra poporului, mii de mame nu au pîine şi lapte pe masă pentru copii, iar ospeţele, cu bucate alese şi piperate la preţ, de ziua fostului rege au durat trei zile, ca-n basmele lui Ispirescu. În timp ce regele benchetuia pe la recepţiile marilor cancelarii europene, românii flămînzi stăteau la cozile umilinţei. Dragi prieteni, Mihai n-a răbdat de foame precum românii, cincizeci de ani. Toată viaţa a dus-o bine, a avut grijă să-şi pună avuţia la adăpost din timp. După lovitura de stat din 1989 a venit să revendice şi să ia, cu cei mai buni avocaţi, tot ce şi-a dorit. Azi, ne spune cît de mult a suferit prin străinătate şi cît de dor i-a fost de Ţară, crezînd, a cîta oară?, că în România totul e posibil, ca şi cum ar fi ţara minunilor unice în lumea modernă. Totul e posibil, însă… Inclusiv să vină în Parlament să stea la aceeaşi tribună cu urmaşii celor pe care i-a împroşcat noroi, le-a tras un şut în fund şi a plecat, de dragul a ce? Din dragoste şi respect pentru popor? Nici într-un caz. Putea plăti televiziunea publică sau alte televiziuni, sînt multe posturi tv amatoare de senzaţii tari.  Ar fi trebuit să vorbească despre abdicare, despre negocierea cu Groza, pentru sine şi familia sa, să prezinte scuze în faţa urmaşilor soldaţilor-martiri, duşi de Armata Roşie în minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberiană, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*