Moldova acum 300 de ani

După pacea de la Karlowitz (1699), Imperiul Otoman pierde din teritorii în favoarea Austriei şi Rusiei, fiind într’un declin economic şi militar pe fondul unei corupţii accentuate. Totodată, după victoriile asupra suedezilor la Poltava, Rusia devenea prin ambiţiile expansioniste ale ţarului Petru I, o perspectivă tentantă pentru Dimitrie Cantemir, care propune un tratat în 17 puncte, pe care îl prezintă ţarului în data de 2 Aprilie 1711. Prin tratat îsi declara„supuşenia” faţă de imperiul de la răsărit. Tratatul scris în limba latină şi rusă a fost publicat integral pentru prima dată de către Maria Holban şi L. Demeny, în anul 1970, originalul fiind  la o bibliotecă publică din Sankt-Petersburg. Acest tratat era al treilea încheiat cu Rusia, primul fiind cel semnat de Ştefan cel Mare cu Ivan al III-lea la 1482, al doilea al lui Gheorghe Ştefan cu ţarul Alexei Mihailovici la 1656, când Moldova nu avea graniţă comună cu Rusia.

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, 1n 2 aprilie/13 aprilie 1711,  un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia.În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina.

O parte din istoricii români,în special cei din Republica Moldova,aduc acuzaţii şi mai grave lui Dimitrie Cantemir afirmând că la vremea aceea, Moldova se întindea până la Nipru, ”trădătorul Cantemir cumpărând favorurile lui Petru şi intrarea ruşilor în război prin cedarea teritoriilor de peste Nistru”,fapt discutabil. Se admite (şi pe deplin întemeiat), că textul tratatului , încheiat cu trei secole în urmă , a fost elaborat de Dimitrie Cantemir şi remis lui Petru I de către trimisul Moldovei Ştefan Luca.

Aprobat de ţar, documentul a fost promulgat sub forma unei diplome date de Petru I domnului Ţării Moldovei. Tratatul de la Luţk cuprinde 17 articole. În primul articol se stipula că ţarul ia “sub oblăduire” pe domn şi întreg poporul ţării. După scuturarea stăpânirii otomane, Moldova va înceta să plătească tribut şi alte dări Porţii, se restabileau hotarele vechi ale Ţării Moldovei de până la instaurarea dominaţiei otomane.  Referitor la recuperarea teritoriilor pierdute, convenţia prevede ca Moldova să intre în vechile hotare cuprinse între Nistru şi muntii Carpaţi cu Cameniţa, Bender şi ţinutul Bugeacului, cu Chilia şi Cetatea Albă.

În cazul în care Moldova va ramâne sub stapânire otomană tratatul prevedea ca Dimitrie Cantemir va avea adăpost în Rusia, unde va primi venituri care să-l despăgubească de pierderile de la Constantinopol. Tratatul semnat la Lutk este un model de prudenţă şi abilitate diplomatică. În continuare se arăta că Moldova urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care garanta integritatea teritorială a principatului şi se obliga să nu se amestece în treburile lui interne.

Dimitrie Cantemir se obliga să ridice sub arme 10.000 de oameni şi să pregătească alimente şi furaje pentru armata rusă. Armata rusă, estimată la numai 30.000 de oameni, în frunte cu feldmareşalul Boris Seremetiev, a trecut Nistrul pe la Soroca în luna Mai 1711. Dimitrie

Cantemir fiind acum sub protecţia unităţilor ruseşti convoaca un Divan boieresc la Iaşi ca să le aducă la cunoştinţă tratatul semnat cu muscalii, spre surprinderea lor. Conform unui obicei care va devein tradiţional ruşii, când ocupă o ţară, fac o declaraţie de liniştire a populaţiei din care rezultă intenţia de eliberare de sub jugul turcesc. Pentru că moldovenii nu aveau o armată bine închegată, ruşii au alocat o sumă importantă de bani pentru recrutarea moldovenilor voluntari. Lipsa unui numar suficient de trupe, a muniţiilor şi mai ales subestimarea forţelor turceşti, a dus la un dezastru considerat penibil. Armata rusomoldovenească cuprindea 38.246 de oameni, în timp ce oastea turcă îngloba 119.600 de militari fără a mai adauga pe tătari. Pacea încheiată la Prut din 12 Iulie 1711, prevede dreptul ţarului să se întoarcă în ţară cu toată armata şi artileria, în schimb va ceda turcilor cetatea Azov şi nu se va mai amesteca în problemele Poloniei.

Dimitrie Cantemir a scăpat odata cu armata rusă printre trupele turceşti, ascuns  într’o caleaşcă a împărătesei Ecaterina. Aceasta înfrângere ruşinoasă a dus la devastarea oraşelor din Moldova, iar mii de oameni au fost luaţi în robie şi vânduţi la pieţele de sclavi din Istambul. Alte mii de locuitori ai Moldovei au fost nevoiţi să caute adăpost în ţările vecine, această situaţie va fi considerată una din cele mai dezastroase evenimente din istoria Moldovei.

Fugit în Rusia, Dimitrie Cantemir a devenit consilier intim al lui Petru I şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Un răspuns la Moldova acum 300 de ani

  1. Pingback: Unul dintre „triburile pierdute” ale românilor – românii transnistreni. Bolohovenii. Români cazaci şi români sovietici. Edisanul românesc. Uniunea moldo-ucraineană sub Duca-vodă. | BlogR Ikonoklast

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*