Nu sunt o feministă în general, deci nu pot fi apărătoarea drepturilor femeilor în politică! Nici nu-mi place ideea, sincer. Nu am văzut încă, nicio femeie care să-și fi dus mandatul politic pînă la capăt, cu demnitate! Și nu li se întîmplă pocinogul pentru că sînt femei ci pentru că sînt ca și bărbații: fentează cînd li se oferă ocazia. În politică se comportă la fel, n-am văzut diferențe care să le recomande.
Așadar, cred cu tărie că nu trebuie să beneficieze de un regim aparte și nu e cazul unui heirup în afirmarea energiilor feminine în politică, așa cum cer ele acum. Statisticile nu justifică un efort în plus al societății de a promova femei. Faptul că ele sînt mai puține ca număr, în politică, (deși dacă ne uităm la PDL nu e așa) nu demonstrează mare lucru, poate demonstra și că nu le interesează sau că nu au timp suficient pentru așa ceva. Diversitatea și egalitatea de șanse sînt pentru cei care participă, trebuie să acordăm și dreptul la libertatea femeii de a nu participa la actul politic.
O societate crește și se dezvoltă natural, nu împingînd tot felul de categorii în față doar ca să fii în pas cu idealul de societate, așa nu merge. Orice forțare a notei poate naște diformități.
Cazul Elena Băsescu este un exemplu că nu așa trebuie să facă femeile politică și mai ales, nu pe genul acesta de exemple se poate construi feminismul. Elena Băsescu a fost victima anturajului său,dar asta nu o scuză cu nimic. O gașcă de femei din popor și de tineri oportuniști au folosit slăbiciunea fetei pentru tatăl ei, dorința de a-i demonstra ceva. Pe ea au împins-o în cușca cu lei, iar anturajul s-a cățărat pe cușcă. Însă, ce vreau să spun astăzi este că avîntul feminist pe care îl reclamă doamna Vass acum, pentru politica românescă, nu este justificat chiar de aceste cazuri în care publicul a putut să vadă singur cum femei inapte ajung în poziții înalte nu datorită calităților lor. În plus, doamna Vass consideră că Elena Băsescu a fost nedreptățită de societate, a fost tratată aspru de presă și deci, e un exemplu de discriminare a femeii.
E un raționament fals și pare oportunist. Fals pentru că Elena Băsescu a fost trată cu „asprime” de presă în condițiile în care ea dorea o poziție politică importantă fără ca ceva să o recomande, iar acest lucru stîrnește pe bună dreptate, un plus de atenție din partea societății. Faptul că ești fiica cuiva nu ar trebui să facă parte din criteriile feministe de promovare, nu? Dar doamna Vass ce face luîndu-i tardiv apărarea? Face ce a făcut și Monica Iacob Ridzi. Încercă să se ridice în cariera politică măgulind familia Băsescu, încercînd să-i atragă atenția și simpatia. Acesta este un criteriu de promovare feminist?
Nici raționamentul de tipul, femeile de pînă acum n-au făcut mare brînză în politică, deci, să nu fie nici de acum înainte, nu este corect și nu în acest sens am vrut să atrag atenția. Ci să spun că în politică, la fel ca și în alte domenii ar trebui să lăsăm valorile să se afirme, indiferent ce sex au. Nici să nu facem caz de nevoia de femei pe undeva, nici de surplusul de ele, ci pur și simplu ar trebui să fim mai atenți pe cine promovăm și atît.
Feminismul acesta, de ocazie, nu aduce nimic bun. Ba mai mult, le îndreptățește pe mai multe aspirante să-și urmeze modelele de succes, în condițiile în care ele nu sînt tocmai bune de urmat. Haideți mai bine să vedem ce cerne viața tot mai complicată de acum înainte și poate că acesta este testul pe care trebuie să-l treacă femeile.
P.S.:
Bucuria ascunsă și izbucnirea răutăcioasă a Elenei Băsescu în legătură cu greșeala de exprimare, dar și cu diploma ministrului Funeriu (iar „inexactitudinile” să știți că i se trag din limba franceză, nu din prostie) arată că problema noastră cea mai mare nu este gramatica.
Lasă un răspuns