Cum au ajuns alţii să ne dea lecţii…

Ne place să ne lăudăm cu faptul că suntem harnici şi inventivi. Că ne pricepem la orice şi suntem în stare să facem din rahat bici, iar pe deasupra, să şi pocnească. Acest lucru nu se întâmplă de azi, de ieri. Dintotdeauna am avut o părere foarte bună, dacă nu chiar exagerată, despre noi ca români. În tot acest timp, alţii ne dau lecţii de viaţă.
Chinezii, spre exemplu. La ei acasă au ajuns să se dezvolte subteran. La zeci de metri sub pământ, au inventat o altă lume, deloc diferită de cea de la suprafaţă. O lume cu magazine, sedii de firme, străzi şi chiar autostrăzi. Până şi la agricultură s-au gândit. Ne demonstrează un nene agricultor venit la noi din îndepărtata Chină. Omul, ce-şi spune agricultor, a amenajat o seră de legume, săpând un metru şi jumătate în pământ. În loc de schelet de lemn, care costă prea mult şi rezistă doar doi ani, a folosit unul din beţe de bambus, garantate pentru şapte ani. A acoperit sera cu folie şi s-a pus pe cultivat roşii. Avantajul? Unul foarte mare. Agricultorul nu are nevoie de o sursă de încălzire, oricât ar fi iarna de grea. Investiţia, de 15.000 de euro, este recuperată chiar după primul sezon de producţie. Sistemul chinezului nu este unul revoluţionar, dacă ne gândim că şi bordeiul săpat în pământ în perioada interbelică avea la bază acelaşi principiu.
Să luăm un alt exemplu, cel al olandezilor. Mari iubitori ai sporturilor de iarnă, batavii s-au gândit să amenajeze un deal artificial pe care să se poată schia şi, de ce nu, să se desfăşoare competiţii sportive. Noi avem dealuri şi munţi să dăm la toată Europa, dar nu suntem în stare să construim pârtii pentru schi. Aceiaşi olandezi sunt cunoscuţi şi pentru faptul că au câştigat teren, aruncând milioane de metri cubi de pământ în mare. În România, pământul a fost lăsat de pârloagă.
Ungurii s-au dovedit la fel de ingenioşi, făcând din Balaton o adevărată atracţie turistică. Noi avem o mare, sute de staţiuni montane, relieful este de partea noastră, iar ei au un lac care, oricât de mare ar fi, tot lac rămâne. Ei fac bani, mulţi bani, în timp ce noi îi determinăm pe turişti să aleagă Bulgaria, Turcia sau Grecia.
Ar fi inutil să continuăm cu exemplele de acest fel. La cât suntem de făloşi şi orgolioşi, am fi în stare să nu ne intereseze inventivitatea altora.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*