Mișcarea Populară și competiția pentru prezidențiale

Plictisul și dezamăgirea totală pe care le inspiră politica românească sunt reale. O confirmă și sondajele, și prezența la vot, dar și lentoarea cu care reacționează societatea la orice impuls politic.

Politica nu mai interesează masele largi de oameni. Ineficientă și inechitabilă, ea a rămas apanajul unor băieți isteți care s-au grupat în găști diferit colorate, dar care împart echitabil puterea și beneficiile ei. Se tem și se respectă reciproc, se sprijină și-și fac aliați din tabere adverse, sînt rotițe într-un mecanism prea bine pus la punct pentru ca el să dispară.

Albă ca Zăpada, pe care o anunță Lăzăroiu și grupul său de prieteni, din păcate are deja piticii acasă, așezați frumos pe scăunelele lor, așteaptă noi indicații, în timp ce noi așteptăm alți pitici.

Dacă ar fi pornit ca o mișcare cu adevărat populară, de revoltă față de situația actuală (nu doar anti-PDL, ci anti-tot, situația de acum fiind consecința tuturor guvernărilor de pînă acum), atunci ar fi avut suflu, forță, puterea de a convinge și mobiliza. Dar este foarte greu ca o madame Bovary, ea însăși plictisită de fițe, să scoată poporul din blazare și să-l motiveze cumva. Ce să-i spună?

Ei bine, să-i spună că ea doarme pe un pat de cuie, că-i plac senzațiile tari și concepțiile de dreapta, că este cinică și ar tăia în carne vie ca să înlăture răul. Înțelegem că este vizat publicul nonconformist, încă viu, preocupat de ziua de mîine. Dar, dincolo de un pat de cuie, ce-i oferi?

Nu ai idei de viitor, nu ai proiecții serioase, nu ai planuri de redresare a situației, nu ai o armată proprie, nu ai un proiect de țară.

Care va fi armata doamnei Blogary? Iată o întrebare la care nu vreau un răspuns astăzi: e marți, treisprezece!

PS: Nici pe Madam Blogary nu o vedeam sculată de pe patul de cuie dacă nu era deschisă competiția spre Cotroceni. Dar cum președintelui Băsescu nu-i plac oamenii fandosiți, care ar vrea dar nu prea pot, ar putea dar nu au chef, Sebastian Lăzăroiu a știut că este momentul să iasă în față. Și a ieșit, pe ușa naționalistă (cu o declarație anti-UDMR), așadar, cu dreptul! Practic pentru a intra pe lista care este încă deschisă, a știut că are nevoie de o platformă, o funcție, un profil, de notorietate și de un partid. Ca și Teodor Baconschi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*