Aurul și maculatura

Eu îndur astăzi, tu ai îndurat ieri, ei au îndurat alaltăieri. O altă realitate istorică, decît cea din cărţi şi documente, conjugă adevărul. Cert este că niciodată nu le-a fost bine românilor în istorie. Şi cu niciun chip nu vreau să fiu servantul maşinăriei de manipulare. Sistemele economice, politice şi sociale, ridicate pe baza schemelor capabile să le determine apogeul, conţin în aceeaşi măsură şi reţetele care să le determine prăbuşirea – controlată, asistată de către făcătorii lor. Ajuns la acest punct mort, pentru că a fost hrănit din excrocherii fabuloase şi din exploatarea popoarelor, capitalismul nu se va mai vindeca niciodată. Nici măcar cu o altă criză. Îi dau dreptate încă o dată lui Marx de pe biroul meu: „Piaţa capitalistă a devenit piaţă de pariuri, de camăta şi de speculaţii.” „Unde sunt ideologii, deontologii, politologii şi toţi politrucii de şcoală nouă? Se ascund în spatele minciunilor, îşi număra ţechinii şi aşteaptă noi porunci din partea stăpânilor” (Dan Toma Dulciu). Făţiş sau pieziş, se gudură acum pe lîngă marele zid chinezesc, vor cu tot dinadinsul să-l sară ca să se împărtăşească cu aghiazmă roşie, rezistentă virusurilor. Cum licoarea este bine păzită, s-a iniţiat un bombardament mediatic cu teorii manipulatoare. Nu mai credeţi în ziarele finanţate de puteri! Nu fac decît să ne ţină în întuneric! Altul este adevărul. Guvernele nu mai reprezintă de mult popoarele. Nu le mai garantează protecţie şi stabilitate. Martori sîntem doar, sub umbrela capitalismului merg braţ la braţ asasinii economici, politrucii imorali şi corupţi, cămătarii mondiali şi colonizatorii. Criză, recesiune, revolte sociale, războaie? Sigur. În 1980, de pildă, populaţia globului era de trei miliarde. Azi, peste 6 miliarde şi li se pare că sîntem prea mulţi. Ce planetă Nibiru, ce extratereştri, ce rebeli, ce apocalipsă, ce încălzire, ce tsunami, ce cutremure oceanice, ce vulcani, ce democraţie? E programat să ne căsăpim, să dispărem eşalonat.
Iată la ce sînt bune războaiele. Cînd Obama a anunţat retragerea trupelor din Irak, ce era sa facă cu ele? Să le trimită în şomaj? Să le ducă acasă? Cu amabilitate şi direct interesat le-a dat de lucru în Libia. Trebuia asigurată democratizarea şi acolo. Cam vreo zece ani, ca în Irak. Libia are o grămadă de petrol, nu? Colonizarea nu mai cuprinde parametrii secolelor XIX sau XX, azi se numeşte democratizare. Şi Franţa are mîna lungită spre Libia şi Siria, ambele au fost colonii franceze, doar. După ce vor reuşi democratizarea celor două ţări, îşi vor recupera înzecit costurile: adică vor lua petrol pe gratis, doar i-a ajutat să se democratizeze, nu? V-aţi întrebat de ce americanii au pornit tiparniţele de bani şi de ce profetul cu ghilimele, Roubini ne povăţuieşte să ţinem economiile cash? Cash-ul e de folos supravieţuirii în caz de război. Bursele, băncile, casele, afacerile, terenurile, tot ceea ce a presupus investiţie speculativă sau reală, va fi nul. V-aţi întrebat de ce urcă preţul aurului? E singurul care rezistă războiului. Poate căldura unei bombe nucleare să-l topească, însă se răceşte şi tot aur rămîne. Dar petrolul, de ce scade? Vă amintiţi înaintea războiului din deşert cît de ieftin era petrolul? Doar se aprovizionau cei care se pregăteau de război. În concluzie: banul e un fel de maculatură virtuală. Să fim cu ochii pe monedele de schimb ale viitorului: aurul, grînele şi petrolul de acasă!
Despre criza morală, a bunului simţ, a conştiinţei, nu se mai vorbeşte aproape deloc. Fiţi atenţi la televizoare şi la ziare! Vedete sînt prostituatele, bolnavii patologic-sexual, maneliştii, fotbaliştii, cămătarii, hoţii de stat, criminalii, politicienii care au devalizat bănci, fabrici, visteria statului şi au acum în posesie munţi, păduri, domenii de vînătoare, lacuri, cîmpii şi castele. Românii care muncesc cinstit pentru pîine şi apă, sînt tot mai săraci, şi vorba cărturarului: „unde nu-i făină, va fi rost de gîlceavă!” Iar o mînă de ciocoi, de bancheri vînători, de regi ai asfaltului dau tunuri pe spinarea lor. În aceste condiţii munca nu mai are nici motivaţie, nici valoare. Unde este România? În buzunarele şi în curţile acestor valori autohtone. „Veniţi acum, voi bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strâns comori în vremea din urmă. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte” (Iacov V, 1-6).
„Pe măsură ce va dispare exploatarea omului de către om, va dispare şi exploatarea unei naţiuni de către altă naţiune. Odată cu dispariţia antagonismelor de clasă în sânul naţiunii, va dispare şi atitudinea de duşmănie dintre diferitele naţiuni” (Marx).
Soluţia? Urgent, spre cea de a treia cale: religia şi morala. În mod clar, dincolo de politic, reformarea morală a omului, regăsirea echilibrului şi a sensului său se impun cu necesitate