Orientări pentru o nouă Europă

Pentru moment, Europa traversează o criză morală, culturală și instituțională fără precedent. Și totuși, s-a lansat înainte dand prioritate lărgirii aparatului birocratic în loc să întăreasca capacitatea sa de decizie politică.

În paralel, accentul nu este pus pe noțiunile de popor politic, de suveranitate, de comunitate, ci pe valorile pieții economice, pe guvernarea abstractă și pe justiție procedurală.

Construcția europeană se realizează în special prin accentuarea economicului, drept pentru care Europa tinde să devină o zonă comercială a liberului schimb, în loc să devină un pol regulator al globarizării. Alternativă în fața căreia se află este următoarea: ori Europa, dând prioritate liberalizării, devine o mare piață comercială care tinde să se extindă cât mai mult cu putință, iar în acest caz influența americană devine preponderentă, ori Vechiul Continent are voința de a se dota cu mijloace militare și structuri politice ce i-ar permite să joace în relațiile internaționale, un rol adecvat bogățiilor și populațiilor sale, contrabalansând astfel greutatea SUA. Europenii trebuie să-și asume responsabilitatea siguranței lor, a politicii externe și a evoluției demografice. Astfel, fie redevin actori ai politicii internaționale, ori ies din istorie și dispar fizic, puțin câte puțin, în interiorul unei vaste zone de liber schimb sub protectorat strategic american.

La 23 iulie 1964, generalul francez de Gaulle declara: „Noi, francezii, suntem de parere că Europa trebuie să devină europeană. O Europă europeană înseamnă că aceasta există de la sine și pentru sine, și că în mijlocul lumii, ea are o politică proprie”

S-a vrut a se construi o Europă pe baza recunoașterii valorilor universale – pace, libertate, democrație, drepturile omului – pierzându-se din vedere particularitățile geografice, istorice și culturale a diferitelor popoare de pe Vechiul Continent.

A fi european înseamnă a moșteni o istorie, a împărtăși o anumită manieră de a trăi, de a gândi și de a simți propria relație cu restul lumii. Dar această manieră europeană nu trebuie gândită în termeni materialisto-consumiști, adică nu trebuie să fie gândită în maniera capitalistă promovată de caătre SUA.

Modul de a fi american a creat o lume în care calitatea ființelor umane stă în averea lor, nimic nu are mai multă valoare dar totul are un preț, iar ceea ce nu poate fi luat în considerare din perspectiva valorii contabile este socotit ca inexistent. O lume în care unicul model antropologic acceptat este cel al omului care încearcă mereu să maximizeze propriul interes fără a se preocupa de ceilalți. O lume în care valoare este redusă la succes și apreciată în funcție de profit.

O lume sub forma unei super-piețe mondiale, în care consumatorul ia locul cetățeanului.

Care ar fi deci remediul pentru această malație materialisto-consumistă care tinde să devină patologică?

Soluția stă în om, în individ, care nu mai trebuie să se gândeasca doar la cum să câștige mai mult, cum să aiba mereu un profit mai mare; individual trebuie să se gândească la felul în care poate câștiga doar ceea ce are nevoie pentru a supravețui lăsând deoparte idea conform căreia el trebuie să câștige mereu mai mult.

Este adevarat că munca este motorul economiei, dar aceasta nu trebuie să reprezinte ceea ce trece peste simpla necesitate umană. În Antichitatea europeană munca era considerată locul subordonării la necesitate. Modernitatea a permis impunerea și generalizarea muncii retribuite, în ciuda unor enorme rezistențe, sub forma exclusiv mercantilă, ca atictivitate izolată de oricare altă relație socială, orientată spre a transforma toate energiile umane în masini de produs bani.

Și, la urma urmei, ce face individul cu banii/profitul său: cheltuie banii pe lucruri care nu îi trebuie cu adevărat, cumpără chiar dacă nu are nevoie, așadar consuma și iară consumă fără a se gândi de ce face acest lucru, viața sa este artificial schimbată și urmează cursul consumului fără limite. Omul trăieste pentru a consuma în loc să trăiască pentru a trăi.

Ce înseamnă a trai cu adevărat? Cine sunt cei ce trăiesc cu adevărat? Oamenii liberi trăiesc cu adevărat. Și sunt liberi doar cei ce reușesc să vada peste logica materialist-consumistă, cei ce reușesc să se elibereze de necesitatea consumistă modernă, care, în cele din urmă, nu este o necesitate naturală, ci una artificial creată de sistemul capitalist.

Trebuie deci să îndrăznim să vrem mai mult timp pentru noi, pentru adevăratele noastre trebuințe, și anume mai mult timp pentru spiritul, pentru inima și pentru fericirea noastră. Schimbând acest obicei de a nu face nimic din ceea ce contează cu adevărat pentru noi, adică în loc să fim obisnuiți doar să producem și să consumăm fără a face și altceva, cu interesul pentru cultură, politică, sport, putem opri  aceasta derivă în care se află Europa.

Europeanul trebuie să acorde mai mult timp politicii, nu trebuie șă-i lase pe alții să facă poltică pentru el.

Europeanul trebuie să se intereseze mai mult de lucrul public, de comunitate, iar aceasta se poate face doar dacă se acordă mai mult timp politicii. Ce înseamnă să te interesezi mai mult de politică?

Înseamnă să deschizi mai mult ochii, să deschizi mai mult mintea, adică înseamnă să privești cu reticență și chiar neîncredere mass-media care este în mare parte controlată și utilizată pentru a manipula masele.

Europeanul trebuie să privească mereu cu suspiciune sistemul actual de credințe, atitudini și valori care încearcă să impună tuturor o uniformizare în gândire și comportament. Trebuie încercat a se schimbe drumul culturii noastre actuale care nu este altceva decât un instrument de dominație al elitei capitaliste.

Filosoful francez Foucault afirma că adevarata față a puterii stă într-un exercițiu continuu, realizat prin intermediul unor aparate impersonale precum birocrația, armata, familia, școala, știința, mijloacele tehnice, prin care suntem costrânsi în mod inconștient și continuu să fim, să gândim și să acționăm într-un anumit fel. Este de nevoie de canale alternative bine conturate, care să lanseze un strigăt de protest sincer, și prin care să se indice bazele pentru reconstrucția unei realități europene afectate de acțiunea corozivă a materialismului de orice tip și de orice culoare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*