(Florentina Mariș) Şarpe sărutând sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie în toate cele şasesuteşaizecişişase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viaţă doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu faţa în mâini sau cu mâinile-n faţă hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învaţă să moară
(Sorin Olariu)
Lasă un răspuns