Cu rogozina în fasolea istoriei

Declaraţia oficialului rus, Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la Nato, care, „comentând” atacurile din Norvegia, avea să spună că ideile naziste există încă în Europa din cauza unor politicieni precum Traian Băsescu, nu ar trebui să ne surprindă deloc. Ar trebui poate să-l surprindem noi cu două perechi de palme din partea bunicilor noştri care au luptat pentru brazda românească. Ar trebui să-l trezim din ostila-i mhmureală diplomatică cu un dos de manual de istorie. Ar trebui să-l ţinem captiv în faţa unor fotografii cu atrocităţile războiului pentru a înţelege dimensiunea aberaţiei pe care a lansat-o.

Dar, ]n nici un caz, cuvintele lui nu ar trebui să ne uimească. Ar însemna că stăm pe un picior greşit. Şi nu ar trebui să ne surptindă aceste afirmaţii măcar conştienţi fiind de faptul că un pic de vodcă şi un ghiont anti-românesc dat pe la spate de neadormita propangandă moscovită îl pot face şi pe cel mai anemic pion să se credă regele diplomaţiilor. Iar pe un neghiob anghiotant al marii mahmureli de pe lângă marele lac rus să declare absolut orice.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să protestăm! Nu înseamnă că ar trebui să stăm impasibili în vreme ce ni se aruncă lăturile ruseşti, nu în capul cetăţeanului Traian Băsescu, pe care poate că îl înfierem, ci în cel al instituţiei prezidenţiale şi, în consecinţă, al ţării întregi.

Suntem în faţa unui act ostil faţă de România. Şi nu trebuie să mai fim indiferenţi. Chiar dacă o asemenea „permisivitate” ar părea justificată de aplobul anti-băsescian.

Ar trebui să fim conştienţi de faptul că nu mai putem permite ca, în spatele măştii de lâncezeală şi non-ripostă dată de frustările şi măruntele plăceri de a-l vedea împuns cu fierul roşu pe cel mai urât om al momentului, să asistăm indiferenţi la acţiunile unor terchea berchea ai diplomaţiei.

O declaraţie care nu te poate uimi nici măcar prin prisma aberaţiei istorice insinuate. Nu poate să te uimească pentru că, în realitate, diplomatul nici  nu avea nevoie de prea multă vodcă pentru lansa un asemenea discurs. Era suficient să răsfoiască presa românească pentru a-şi permite astfel de cuvinte. Şi cum altfel când, în propria-i ţară preşedintele este comparat cu Hitler chiar de către liderii politici ai opoziţiei? Cum altfel să se petreacă lucrurile când, din spatele declaraţiilor politice aruncate între două chiiluri de la Parlament, liderii în pijama, adică veşnici adormiţi şi obosiţi, ai opoziţiei aruncă anateme de felul „Traian Băsescu 2011 este Hitler 1944”.

De fapt, diplomatul Rogozin, înainte de a fi dat cu bâta în baltă, sau cu rogozina-i în lacul rusesc, a preluat chiar din discursurile liderii noştri de paie. În primul rând de la Crin Antonescu, aruncând o mizerabilă etichetă, nu pe umerii lui Traian Băsescu, aşa cum ar crede imaturii şefi ai opoziţiei, hăhăind de felul în care „a furat-o chiorul”, ci, în realitate, în spatele fiecăruia dintre noi. Iar Dimitri Rogozin a făcut declaraţia cât se poate de relaxat, ştiind bine că în spatele valului anti-băsescian, nimeni nu va reacţiona.

În fapt, ne-a împins într-un clambur întins pe propria noastră hârtie de ziar.

Evident, fiind în stare să se folosească de orice fel de „muniţie” pentru a-l străpunge în inima-i politică pe Traian Băsescu, Victor Ponta nu a ieşit la rampă pentru a sancţiona impertinenţa diplomatului rus. Cu atât mai puţin Crin Antonescu, artizanul butado-metaforei plesnite drept în fasolea istoriei…

Sigur ar fi o naivitate să credem că Dmitri Rogozin a vorbit de capul lui. Nu, mesajul a fost transmis de la Moscova, iar faptul că l-a rostit un ataşat de pe lângă Nato dă dimensiunea nemulţumirii ruse.

P.S.

Ar trebui să ne revolte şi mai recentele cuvinte venite din Argentina. De acolo de unde, deşi este locul unde s-au refugiat mulţi dintre doctrinarii şi călăii parte ai sistemului de care este acuzat preşedintele nostru, am fost făcuţi „ţigani”. Or, este deja mult prea mult. Franţa, Italia, Rusia, acum şi Argentina? Trebuie să aşteptăm şi „reacţiile” Sudanului de sud pentru a înţelege că avem nevoie urgentă de un nou concept diplomatic, nu doar de o echipă revizuită în fruntea diplomaţiei?!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*